Pe Barba Mea

De curand, am intalnit un om care face o gramada de lucruri bune: are o firma de succes, obtine multi bani cu ii care ajuta si pe altii, finanteaza un adapost de animale. Are grija de familia lui, da sfaturi utile, se implica si este recompensat cu recunostiinta tuturor celor care au beneficiat de sustinerea lui.

Calatoreste in multe tari exotice, citeste, are o casa superba, arata bine, merge la biserica….are o singura problema: nu e prea fericit. Viata i se pare grea. Desi realizeaza atat de multe lucruri, o face cu un pret  piperat: plateste cu relaxarea, bucuria, starea sa de bine si de entuziasm. Cu simpla placere de a aprecia viata, sensul si darurile ei. Este prea crispat si ii e frica sa nu piarda ceea ce a castigat pana acum…

El mi-a amintit de faptul ca, daca oamenii ar avea o imagine pozitiva si un sentiment pozitiv despre ei insisi, despre lume si Univers, viata de zi cu zi, evolutia si perfectionarea nu ar mai fi o problema, pentru niciunul dintre ei. Altfel spus, le lipseste exercitiul succesului armonios si firesc.

Sau, chiar daca unii au ajuns sa aiba un status  mental oarecum mai flexibil si  pozitiv orientat, totusi ideea ca “e greu’, “o sa dureze”, “asta nu se poate” ii face sa aiba uneori (sau deseori) sentimentul de “a inota contra curentului”, senzatia ca mediul le opune rezistenta si ca multe dintre contexte le sunt nefavorabile.

Una dintre reactiile la aceasta “realitate mentala” este descurajarea, alta este renuntarea la etica si moralitate, alta competitivitatea generalizata …si tot asa.

Pana cand viata devine obositoare sau nesigura, sau eviti orice forma de autocunoastere pentru ca inauntrul tau s-au adunat atatea “deseuri” incat crezi ca singura solutie este sa le negi existenta. Incercand sa pari altceva, desigur.

         Succesul astfel obtinut e chinuit, greoi si corupe.

• Un alt tip de reactie este acomodarea: un sentiment mai bland, ca de resemnare in fata unei vieti pe care nu o intelegi, dar careia nici nu indraznesti sa ii negi potentialul – fie si numai pentru ca dragostea pe care o simti, din cand in cand, te face sa crezi sau sa intuiesti ca nu le stii pe toate si ca exista un fundal misterios al Creatiei. Un ceva caruia ii cauti un Nume…
• Si mai exista si un alt mod de a reactiona: a cauta sa fii “in flux” – sa fii deschis, congruent si flexibil, sa curgi impreuna cu viata si sa fii asemenea unei melodii care creste pana se transforma intr-o simfonie. Asta daca iti place sa gandesti holistic si metaforic. Daca preferi emisfera stanga….ei, bine, ai putea spune ca iti place sa ai strategii geniale, sa iti atingi obiectivele, sa stii sa iei decizii potrivite, sa evaluezi riscurile, sa maximizezi beneficiile, sa iti traiesti valorile. Indiferent cum ai exprima asta, exista un fundament comun al acestui tip de experienta: Viata e usoara, pentru ca tu esti in armonie cu ea, pentru ca te percepi plin de resurse interioare, pentru ca esti dispus sa te transformi. Pentru ca esti atent si traiesti constient. Recunosti asta dupa valoarea pe care ti-o da timpul: cu fiecare an, te simti mai bogat sufleteste si mai intelept. Deseori, si mult mai fericit.

Si, poate cum stiai deja, una dintre caile de a accede la acest mod privilegiat de a gandi si de a experimenta propria-ti viata, este chiar Coachingul. Antrenament pentru excelenta. Educatie pentru calitate si performanta. Investitie pentru un mod inteligent si entuziast de a trai.

Atunci cand am inceput sa studiez programarea neuro-lingvistica, sistem pe care il consider genial, aveam deja un background solid: acela dat de formarea de psihiatru, adanc ancorat in gandirea de tip psihoterapeutic – un tip de gandire plin de intentii bune dar, totusi, focusat pe probleme.

Eram un expert in a identifica si analiza problemele, in toate modurile posibile, cu incredibil de multe detalii. Stiam foarte multe despre oameni si problemele lor, dar stiam cam prea putine despre solutiile eficiente si rapide pentru aceste probleme.

Gandirea de tip “coaching” a fost o revelatie;  aproape nu puteam (sau nu voiam) sa pricep de ce eu nu stiusem aceste lucruri pana atunci – de ce nu gandisem in termeni de resursa, strategie, cadru de referinta, metaprograme sau nivele logice….Ca de obicei, am dat vina pe karma :-)…

Am fost, totusi, recunoscatoare ca pana la urma am ajuns sa cunosc, atat de bine,  toate aceste elemente si pentru ca, impreuna cu sistemele filozofice si spirituale pe care le apreciez,  Coachingul s-a dovedit a fi alchimistul vietii  – a mea, a clientilor si pacientilor mei.

Imi doresc ca, in Romania, Coachingul de cea mai buna calitate sa contribuie la schimbarea benefica pe care ne-o dorim cu totii. Acesta este si scopul asociatiei – de a ii aduce impreuna pe cei care au valoare si isi dovedesc performanta in rolul de Coach, fara a se lasa pacaliti de iluzia ca trebuie sa para un „business guru” sau ca trebuie sa foloseasca un limbaj sufocat de termeni englezesti si depersonalizat, pentru a fi in trend (comportament des intalnit, din pacate,  care, probabil, porneste de la premiza ca managerii romani – potentiali clienti – ar fi cu totii snobi, semidocti, nepriceputi in a citi oamenii…Parerea noastra: nu sunt asa! )

Iar daca te intrebi, mai exact, care este rolul unui coach, as putea spune ca el:

• construieste un mediu care permite evolutia clientului spre obiectivul propus de acesta
• adreseaza niste intrebari “magice” care vor face ca perspectivele, asocierile, strategiile clientului sa ii devina intens favorabile
• actioneaza ca o “oglinda” in care clientul poata sa vada lucrurile altfel, mai folositor si creativ, chiar daca ultimele testari psihologice i-au indicat acestuia ca sta rau de tot la un capitol sau altul….  🙂
• stie cum poate provoca mintea unui om, astfel incat vechile pattern-uri anti-succes  sa fie pacalite, transcense sau transformate….mai ales ca, important, un bun Coach nu da sfaturi, indicatii sau solutii proprii – isi ghideaza clientul pentru ca el sa poata construi propriile sale solutii performante.
• crede, in mod real si cu tarie, ca fiecare om isi poate atinge scopurile benefice propuse, daca descopera CUM se face asta…pentru ca nu este atat de important unde te afli intr-un anume moment, ci incotro vrei sa te indrepti.
• stie sa faciliteze reusita, sa activeze potentialul sau chiar sa transforme (in functie de sistemul de coaching folosit)  in profunzime modul de a gandi, de a se comporta al clientului. Pentru ca, nu-i asa,  cel mai bun stimulator al succesului este succesul…pana cand succesul, in orice domeniu al vietii noastre, devine o obisnuinta.